Chimie

Cand  tristetea te apasa
Hraneste-te cu un vis
Incearca chiar si mai multe
Merita, nu-i interzis!
Ia si vezi, nu ezita..
E chimia de pe fata ta.

Cauta si gaseste
Elemente de poveste
Legaturi care zambesc
Si care nu te-obosesc.

E chimie intre vise
Zambete neinterzise
Legaturi si elemente
Ce creeaza dependente.

Visul zambeste
Zambetul viseaza
Legatura se creeaza
Deci chimia functioneaza!

Joc&Joaca

Colorez zambete

Zambeste
Azi
Maine si ..mereu
Bucura-te
Exprima
Sopteste si
Traieste
E dreptul tau..




 Nu uita
 Nicicand de tine
 Dar nici de cei
 Din jurul tau..
 Coloreaza zambete
 Pe chipul tau
 Si-al meu.

 Poti fi actorul
 Care schimba decorul
 In zambete si bucurii
 Sa ne mai pastram,
 Totusi,
 Copii..

 Pe scena copilariei
 Am pasit cu toti
 Candva
 Iar zambetul
 Tot mai adesea
 Ne insotea.

 Zambete si veselie
 Culori din copilarie
 Sa le-avem mereu
 In gand
 Sa nu le uitam nicicand.


Am terminat de colorat, m-am jucat.
P.S. Zambetul este curba care indreapta orice.

Parfum de ger

Iarna care a lipsit
Iata ca ea
A venit.

Un parfum intepator
Se simte
Uluitor.

Fug de el
El nu
De mine..
Vin si fulgii
Cat de bine!

Miroase
Miroase a ger
E parfumul
Cu mister.

Inceputul de sfarsit

E-nceput
Dar se sfarseste.
E sfarsitul
Care-ncepe.

Timpul nu mai sta
El fuge
Parca nimeni nu-l ajunge.
Stai, opreste-te putin.
Nu stiu cand..
Dar eu, revin..

El revine tot fugind
Asteptand si obosind.
Asa se sfarseste-un an
Si incepe..
Tot un an.

Inceputul de sfarsit
E-nceput
Pana-ntr-o zi.

M-am jucat.

La frontiera dintre azi si ieri

Azi aici
Maine, acolo
Ieri zambete
Azi, nu stiu.

Poate tot un zambet
Sau altceva..
Cuvinte simple
Care descriu.

O stare
O zi
Chiar mai multe
Adunate
Rasfirate
Amintite
Si..uitate
Sau inchise
Undeva.

Covorul

Calc pe el cand merg in parc,

El ma lasa,

Fara a avea de comentat.

Mie-mi place ca fosneste

El, desigur, ma primeste.



Este tare colorat

In culori de neuitat

Iti tot vine sa-l privesti

Ca sa te inveselesti.

El este covorul

Care ne schimba toamna decorul.


Pentru ca imi place toamna, pentru ca imi place sa ma plimb, pentru ca incep sa ma bucur din nou, pentru ca ... probleme oricum sunt. Daca nu, apar :)
Si, acum, dati un click pe titlu.

Vad cum vine toamna

Abia astazi, dupa o luna in care toamna ar fi trebuit sa-si intre in drepturi, am simtit aerul tomnatic. Pot doar sa concluzionez ca lucrurile care astepti sa se intample , mereu intarzie. Imi place toamna. Astept sa vina vara caci stiu ca urmeaza toamna. La fel cum astept sa treaca iarna ca sa vina primavara.
E toamna, e frumos prin parcuri, printre frunze colorate care fosnesc. Putin romantica, uneori. Si nostalgica.. Tocmai mi-am amintit de un sfarsit de septembrie al clasei a IX-a cand am mers in parc sa strangem frunze pentru a le lipi pe un carton mare, mare. Poate va amintiti si voi de tema "Joc, joaca". Si ne-am jucat: am scris din frunze pe acel carton mare, mare Joc, Joaca :).
Asa ca ,toamna asta, ne vedem in parc.

Natura (si cu mine) in imagini .

Calatoresc . Fara bagaj inutil !

Da, imi place sa calatoresc. Si tie, stiu . Sunt multe de vazut , de explorat, de aflat. Mult prea multe , parca ..
Eu mi-am propus o altfel de calatorie: calatoria prin mine, prin carti, prin oameni. Am cunoscut, cunosc, am aflat, aflu, am citit, citesc, am scris , scriu ..
Imi plac oamenii (cu anumite particularitati, desigur!), pe langa multe altele. Poate pentru ca e o calatorie mai complexa care ofera mereu imprevizibilul. Calatorind prin mine mi-am dat seama ca am tendinta sa cred prea mult in ei.. Pentru ca imi plac, dar mi-am promis ca voi schimba rolurile.
Incet, incet voi mai renunta. Nu si la carti; si nu la mine. Nu mai vreau bagaj inutil: ma solicita mai mult decat trebuie si nu este cazul.
Dar urmeaza alte destinatii; urmatoarea in septembrie: orasul alb. Si .. la cat mai multe, tuturor!
Fara bagaj inutil, da ? :)

Dimineata de .. azi dimineata

M-a trezit de dimineata un "zgomot" placut; mi-am dat repede seama ca afara ploua.Am iesit sa ascult cantecul ploii,era liniste. Auzeam doar picaturile cum se izbesc de asfalt.Mi s-a parut minunata senzatia , imi doream sa ploua, sa ma trezeasca ploaia fara sa ma deranjeze absolut deloc actiunea in sine. Nu ma intereseaza ca e duminica, nu ma intereseaza ca e vara, nu. M-a interesat doar ploaia si cantecul ei in aceasta dimineata de iulie..
Nu m-a deranjat deloc acest "interes interesant"; il mai astept pe la mine :). Azi am avut chef sa-mi cante ploaia si .. mi-a cantat.
Maine dimineata si in alte dimineti , nu stiu .

(Nu) vreau !?

(Nu)Vreau sa mai treaca timpul
Si trece ..
(Nu)Vreau sa mai ploua vara
Si ploua ..
Nu-mi place vremea de acum
(o prefer pe cea din copilarie).

(Nu)Vreau sa mai am ganduri
Si am ..
(cam multe uneori)
(Nu)Vreau sa mai rad
Si rad ..
(zgomotos deseori).

Imi plac jocurile
(de cuvinte, de imagini, de cuvinte si imagini).



Imi si nu-mi place.
Vreau si nu vreau.
Oscilant JOC!

Se intampla uneori,
E in functie de stare :)

1(2)3

Nu invat sa numar, stiu deja . Conturez un joc de cifre printre jocuri de cuvinte. Atentia se indreapta catre 13, numar considerat ghinionist de multi dintre noi. Eu ma sustrag din aceasta categorie; pe de o parte ca nu sunt superstitioasa si, pe de alta parte, ca am doar amintiri placute legate de acest 13. Sustin parerea psihologului Richard Wisemen care considera ca oamenii atinsi de fobia cifrei 13 trebuie sa-si dea seama ca norocul sau ghinionul si-l pot influenta daca sunt optimisti si isi amintesc din viata doar clipele placute , iar din intamplarile neplacute aleg doar partile bune . De acord !
In ele insele, numerele, ca multe alte lucruri, sunt neutre, dar actioneaza diferit in functie de fiecare individ.
Asa ca savurez in continuare o narghilea la "13", face parte din decor "13".

Pic(a)tura din si in ... cultura

Picura cu stropi de acuarela pentru cei ce vor sa-si diversifice activitatile din timpul liber ( atat cat mai exista ).
Incep cu doua tablouri ...






Continuati voi cu o plimbare/ vizita la galeriile de arta ..








A fost un ..
"mini joc" cultural de imagini:)

Dans in doi

Soarele si-a facut aparitia fastuoasa pe scena primaverii ceea ce ne-a incantat de minune pentru cateva zile; mai lipseste de pe scena verdele, verdele acela crud. Dar pana atunci s-au incumetat sa ne zambeasca florile primaverii impreuna cu soarele. Parea sa fie un inceput promitator de primavara; a fost doar un zambet primavaratic. A aparut putin (sper) si ploaia. Acum danseaza in ritm de primavara; are si ea dansurile ei preferate : primavara si toamna. Am zambit cu soarele si-acum dansam cu ploaia; pare o varianta mai optimista:).
Ne-a zambit si soarele
Razele-au dansat cu noi
Au lasat si locul ploii
Ca sa fie-un dans in doi.

Ca sa inchei tot intr-o varianta optimista ..

Amintirea cuiva

( ceva mai altceva )
Am gasit ieri o cutie
Mica, far-analogie ..
Iscusit-am cautat
N-avea nimic ..
Traia .. sub pat
Iarasi eu,ce m-am gandit:
Rup din ea cate un pic
Ea,insa, n-a zis nimic
Ascundea totusi ceva ..
AMINTIREA cuiva

Amintirea se-aminteste
Printr-o fila de poveste
Caci ea chiar se traieste
Se traieste, se-aminteste..

P.S. Nu stati pe ganduri, faceti-va amintiri prieteni , s-aveti mereu ceva de povestit (inspiratie din piesa "Vine o vreme", exVoua)

Fructul cunoasterii

Este delicios, nu are gust , dar il savurezi cu placere; e o placere deosebita. Il vezi , dar nu ii simti gustul. Creeaza placere si , poate , dependenta. E absolut fascinant sa ajungi sa cunosti acest fruct numit OM. E un fruct ce merita gustat de fiecare dintre noi fara nici un fel de regret. A cunoaste un om inseamna a-ti folosi capacitatile de care dispui in favoarea ta; fiecare e altfel .. auzi alte experiente prin care, poate, vei trece la un moment dat, ajungi sa traiesti prin trairile celuilalt,devii mai experimentat. Astfel ajungem sa ne invatam unii pe altii, sa ne experimentam unii pe altii. Sunt multe fructe ce merita culese, dar cu grija ..
Merita sa incercam sa ne fructificam dorinta de socializare chiar daca suntem atat de diferiti; diversitatea devine un stimul.
Va invit sa savurati din fructul acesta al cunoasterii; nimic nu se pierde, in acest caz totul se poate fructifica.

Pasul Timpului

Nu ma refer la vreo forma de relief , fac doar o altfel de retrospectiva a unui an. Daca ma gandesc mai bine am putea, totusi, sa transformam acest pas al timpului intr-o forma de relief umanizata , definind-o ca legatura dintre noi, oamenii , si timp separati fiind de trecerea celui din urma, o trecere asemanatoare lantului muntos. Cred ca fiecare dintre noi ne-am pus problema trecerii timpului si nu de putine ori am afirmat ca parca fuge de noi sau , uneori, noi fugim de el (in acele momente in care nu constientizam cat este de pretios). Totusi, prima afirmatie este frecvent auzita.
Suntem prinsi intr-un lant de stari,evenimente,momente,reactii,relatii,mai mult sau mai putin placute,pe parcursul unui an intreg. Uneori nu realizam ca trece timpul pe langa noi fara sa mai adaugam o veriga acestui lant pentru a-l face mai lung daca tot spunem, deseori, ca nu ne mai ajunge. E anevoios drumul de munte, insa acest pas este format tocmai ca sa usureze drumul si noi suntem cei care am putea face asta (asa cum reiese din "definitia" de mai sus). Trebuie doar sa ne dam seama ce merita fructificat; asa ca, oricat de rapida ni se pare trecerea timpului, noi suntem cei care am putea sa actionam asupra psihicului nostru pentru a nu se rupe lantul. Merita sa incercam sa-i mai adaugam cate o veriga , nu ?! (ca tot incepe un nou an)

P.S. Vezi si definitia pasului ca forma de relief .

Un ceai de "nostalgie"

Sage, Copou , studenti , forfota .. Dar ceaiul de la Sage si-a lasat o amprenta puternica . Atmosfera inegalabila (pt cunoscatori si pt cei ce stiu sa aprecieze bunul gust).




.. In amintirea vremurilor apuse ..

Gandurile zboara, cuvintele merg pe jos si fotografiile raman

Joc de imagini













... O selectie de fotografii printre jocuri de cuvinte ...

Se joaca toamna !

Cum, cu cine ? Cu noi si noi cu ea ! Ea se joaca cu ploaia si noi cu umbrela. Ploua si iar ploua, curg stropii necontenit . Unde o fi toamna aceea calda numai buna de plimbari in parc printre frunze colorate ?! Unde o fi soarele acela tomnatic cu razele sale ademenitoare ?! Norii si stropii le-au luat locul, au devenit egoisti. Poate ca s-a adaptat si vremea la lumea actuala. Criza, criza .. dar chiar si vremea sa fi intrat in jocurile astea politice , hmm ! Ce-o fi de facut oare ?! Ar trebui sa strigam la soare ?! :)
Se joaca toamna .. pana vine iarna !