Dor...de mine, de noi, de voi...Mereu imi va fi dor de ce a fost odata. Mi-e dor azi, mi-a fost si ieri...imi va fi si maine...mereu, mereu. Ce dor calator!
Nu pot uita ca am fost copil, ca m-am maturizat cate un pic, ca am intrat la liceu, ca am avut primul prieten, ca am intrat la facultate.. Ah...ce dor imi e de inocenta, de prietenii mei dragi, de clipele petrecute impreuna, de plimbarile pe Copou in miez de zi si de noapte, mi-e dor de tot.
As rascoli din nou trecutul fara sa ratez nimic, nimic. Ce clipe minunate. Cum sa inving dorul din mine, cum? Ramane un mister pentru mine. Vreau inapoi clipele de alta data, vreau sa simt ca traiesc din plin, vreau sa nu mai fiu inconjurata de tehnologie, de oamenii care incep sa devina niste robotei. Vreau si-atat!
Am avut, am trait..Ce am si ce voi mai avea, ce traiesc si ce voi mai trai ramane de vazut!
Dar tot mi-e dor!
