Pasul Timpului

Nu ma refer la vreo forma de relief , fac doar o altfel de retrospectiva a unui an. Daca ma gandesc mai bine am putea, totusi, sa transformam acest pas al timpului intr-o forma de relief umanizata , definind-o ca legatura dintre noi, oamenii , si timp separati fiind de trecerea celui din urma, o trecere asemanatoare lantului muntos. Cred ca fiecare dintre noi ne-am pus problema trecerii timpului si nu de putine ori am afirmat ca parca fuge de noi sau , uneori, noi fugim de el (in acele momente in care nu constientizam cat este de pretios). Totusi, prima afirmatie este frecvent auzita.
Suntem prinsi intr-un lant de stari,evenimente,momente,reactii,relatii,mai mult sau mai putin placute,pe parcursul unui an intreg. Uneori nu realizam ca trece timpul pe langa noi fara sa mai adaugam o veriga acestui lant pentru a-l face mai lung daca tot spunem, deseori, ca nu ne mai ajunge. E anevoios drumul de munte, insa acest pas este format tocmai ca sa usureze drumul si noi suntem cei care am putea face asta (asa cum reiese din "definitia" de mai sus). Trebuie doar sa ne dam seama ce merita fructificat; asa ca, oricat de rapida ni se pare trecerea timpului, noi suntem cei care am putea sa actionam asupra psihicului nostru pentru a nu se rupe lantul. Merita sa incercam sa-i mai adaugam cate o veriga , nu ?! (ca tot incepe un nou an)

P.S. Vezi si definitia pasului ca forma de relief .

Un ceai de "nostalgie"

Sage, Copou , studenti , forfota .. Dar ceaiul de la Sage si-a lasat o amprenta puternica . Atmosfera inegalabila (pt cunoscatori si pt cei ce stiu sa aprecieze bunul gust).




.. In amintirea vremurilor apuse ..

Gandurile zboara, cuvintele merg pe jos si fotografiile raman

Joc de imagini













... O selectie de fotografii printre jocuri de cuvinte ...

Se joaca toamna !

Cum, cu cine ? Cu noi si noi cu ea ! Ea se joaca cu ploaia si noi cu umbrela. Ploua si iar ploua, curg stropii necontenit . Unde o fi toamna aceea calda numai buna de plimbari in parc printre frunze colorate ?! Unde o fi soarele acela tomnatic cu razele sale ademenitoare ?! Norii si stropii le-au luat locul, au devenit egoisti. Poate ca s-a adaptat si vremea la lumea actuala. Criza, criza .. dar chiar si vremea sa fi intrat in jocurile astea politice , hmm ! Ce-o fi de facut oare ?! Ar trebui sa strigam la soare ?! :)
Se joaca toamna .. pana vine iarna !

Cafeaua mea cu fistic

Eu nu beau cafea , dar am avut o tentativa intr-o seara . A fost .. mmm .. buna, desi de atunci nu am mai baut . Ador mirosul de cafea, il ador si totusi nu pot sa beau decat rareori. Secretul cafelei mele a fost fisticul sau mai bine zis laptele cu fistic. Am pus cafea , putina miere si lapte cu fistic. A iesit delicioasa cafeaua mea cu fistic- secretul adaugat in cafea, cafeaua cu secrete.

Undeva in viitor

Plec.Vreau sa plec la .. P A R I S ! La anul in ziua de 14 iulie voi fi acolo. Voi hoinari pe strazile Parisului. Imi doresc asta de ceva vreme , dar anul acesta m-am hotarat;la anul chiar voi fi acolo la defilare.
14.07.2011 - o zi din viitorul meu, o zi in care voi sti cu certitudine ce am de facut.

Schimb de priviri

Privesc ! Priveste ! Este privirea , dar ce este privirea ?
Te uiti , ma uit . Privesc , ma priveste . Si , totusi , ce o fi ? O intersectie … se interesecteaza ochii si are loc un schimb de priviri.
Merg pe strada . Si el , si ea , cu totii mergem . Ne uitam unii la altii , ne privim. Ajungem intr-o intersectie prin care trecem repede pentru ca ne grabim , dar nu mereu. Uneori devine insistenta aceasta privire . Nu stiu de ce , dar e placut sa mergi asa pe strada . Mai exista posibilitatea sa gasesti si un zambet printre priviri si intersectii.
Nu ne cunoastem , poate uneori am vrea. Si totusi ne privim, dar mergem mai departe. Ne grabim, nu-i asa?
Priveste in continuare ca te privesc si eu. Privirea te priveste! Vom face schimb, schimb de priviri.

Spectatorul vietii mele

Stau
Ascult
Privesc
Tac
Si ma gandesc !

Privesc in jur
Caut un zambet
Dar nu-l gasesc
Si ma gandesc !




Ca sunt un spectator
Uneori cam visator
Fara sa vreau
Eu vreau ceva
E bucuria de pe fata ta .

As vrea..
Si vreau ceva
Sa colorez pe fata ta
Doar zambete si bucurii.

Eu sunt spectatorul
Ce vrea sa schimbe decorul
Tristetilor in bucurii
Ca sa fim putin copii...


Attn : Tristetea nu poate sa zambeasca ?!

..Pierdere..

Ma gandesc cu nostalgie
La ce vremuri 'or sa vie
Si cand privesc in trecut
Ma gandesc la ce-am pierdut.

Anii trec, se duc, se pierd
Si tot nu-mi vine sa cred
Ca alerg in pasi de timp
Ca sa pierd ce am gasit .

Fuge timpul, fug si eu
Gasesc pasii mai mereu
Ii urmez ca sa ii pierd
Si ii duc intr-un muzeu .

In muzeul vietii mele..
Unde :
Adun pasi, adun si timpuri
Adun ani , adun si ganduri
Ca sa pot pune-n muzeu
Numai ceea ce cred eu .

O lume imperfecta

Am o lume doar a mea
De care ma voi detasa
Intr-o lume imperfecta
Unde vreau sa fiu discreta.

Si sunt in aceasta lume
Fara vreun motiv anume
Doar sa nu ma izolez,
In cotidian sa ma integrez.

Imperfecta, dar discreta
Este o lume perfecta
Perfecta, dar imperfecta
Este lumea mea discreta.

Evadez in imperfect
Si ma gandesc discret
Ca e o lume perfecta..
Perfecta, dar imperfecta.

Sopteste-un gand

Le-aud ...

Le-aud mereu ..

Nu stiu de ce

Sunt numai eu .






Sopteste ...

Sopteste cineva ..

Se aude-o voce

Undeva ...


E vocea dinauntrul meu

Care-mi sopteste mereu

Sa tac

Si sa gandesc

S- ascult

Sa nu vorbesc !


Se-aud ganduri ...

Se-aud soapte ..

Se-aude cum sopteste-un gand :

Sa tac

Sa nu vorbesc

S-ascult

Si sa privesc !

.. Se naste-o poezie ..

Cum se scrie-o poezie:
Se aseaza pe-o hartie
Trei cuvinte si-o idee
Sa creeze o scanteie.



Iar scanteia cand sclipeste
Iese-un titlu de poveste
Si se-ncepe-a se sufla
Pana vine inspiratia.

Ea, odata ce-a venit
Este greu de stapanit
Scrii cuvinte rand cu rand
Cine stie pana cand...

Iar atunci cand te-ai oprit
Poezia s-a sfarsit
Si sclipirea din idee
S-a nascut dintr-o scanteie.

Passion

..Nimic de spus in cuvinte..
..Daaar , vor veni..

Strain pe strada mea

Cine esti
De unde vii
Unde pleci
Cand te intorci?

Esti un strain pe strada mea
Nu stiu ce cauti...
Cauti ceva?





Esti un strain pe-aceasta lume
Si de vrei ceva anume
Cauta-ma dupa nume
Esti strain pe strada mea
Dar eu te voi ajuta.

Nu stiu cine esti
Nu stiu de unde vii
Unde vrei sa pleci
Incotro te-ndrepti?

Intoarce-te, nu pleca
Ramai ...
Ramai strain pe strada mea.

Mister de catifea

Sunt eu cu mine-n lumea mea
E lumea mea de catifea
Lasa-ma...
Lasa-ma asa.

Gandesc...
Gandesc prea mult, o stiu
Sunt eu...
Asa cum vreau sa fiu.

Sunt intr-o lume de mister
Si imi ramane doar sa sper
Ca o sa poposesc asa
Eu si cu mine-n lumea mea
...lumea misterului de catifea.

Pianul din cafenea

E cafeneaua de-altadata
Deschide-i usa, indrazneste
Intra ca te primeste
Pe oricine ea pofteste.

E-o cafenea, e-n Bucuresti
Vino si tu sa o-ntalnesti
Pe la Unirii o gasesti





"Se-aude o vioara,
Se-aude un tambal"
Aici se canta la pian
Hai, intra la Festival

E un pian in cafenea
Care te va relaxa
C-un cantec, doua
Chiar si trei..
Asculti, asculti
Si tot mai vrei.

El te asteapta-n cafenea
C-un cant suav
De catifea...

Din cafeneaua Bucurestiului de-altadata!

Gandul la iluzia din vis

Plec cu gandul
Nu stiu unde...
Vin, ma-ntorc,stau
Si..... raman...






Unde oare?
Prin iluzii,
Ori prin vise,
Ori iluzia din vis??

Gandul meu e-o iluzie
Care vine, pleaca
Sta, se-ntoarce...
Vrea sa fie doar in gand

Ma-ntreb: oare pana cand?
Am si ganduri, am iluzii
Am si vise....care....
Pleaca, vin, raman