1(2)3

Nu invat sa numar, stiu deja . Conturez un joc de cifre printre jocuri de cuvinte. Atentia se indreapta catre 13, numar considerat ghinionist de multi dintre noi. Eu ma sustrag din aceasta categorie; pe de o parte ca nu sunt superstitioasa si, pe de alta parte, ca am doar amintiri placute legate de acest 13. Sustin parerea psihologului Richard Wisemen care considera ca oamenii atinsi de fobia cifrei 13 trebuie sa-si dea seama ca norocul sau ghinionul si-l pot influenta daca sunt optimisti si isi amintesc din viata doar clipele placute , iar din intamplarile neplacute aleg doar partile bune . De acord !
In ele insele, numerele, ca multe alte lucruri, sunt neutre, dar actioneaza diferit in functie de fiecare individ.
Asa ca savurez in continuare o narghilea la "13", face parte din decor "13".

Pic(a)tura din si in ... cultura

Picura cu stropi de acuarela pentru cei ce vor sa-si diversifice activitatile din timpul liber ( atat cat mai exista ).
Incep cu doua tablouri ...






Continuati voi cu o plimbare/ vizita la galeriile de arta ..








A fost un ..
"mini joc" cultural de imagini:)

Dans in doi

Soarele si-a facut aparitia fastuoasa pe scena primaverii ceea ce ne-a incantat de minune pentru cateva zile; mai lipseste de pe scena verdele, verdele acela crud. Dar pana atunci s-au incumetat sa ne zambeasca florile primaverii impreuna cu soarele. Parea sa fie un inceput promitator de primavara; a fost doar un zambet primavaratic. A aparut putin (sper) si ploaia. Acum danseaza in ritm de primavara; are si ea dansurile ei preferate : primavara si toamna. Am zambit cu soarele si-acum dansam cu ploaia; pare o varianta mai optimista:).
Ne-a zambit si soarele
Razele-au dansat cu noi
Au lasat si locul ploii
Ca sa fie-un dans in doi.

Ca sa inchei tot intr-o varianta optimista ..

Amintirea cuiva

( ceva mai altceva )
Am gasit ieri o cutie
Mica, far-analogie ..
Iscusit-am cautat
N-avea nimic ..
Traia .. sub pat
Iarasi eu,ce m-am gandit:
Rup din ea cate un pic
Ea,insa, n-a zis nimic
Ascundea totusi ceva ..
AMINTIREA cuiva

Amintirea se-aminteste
Printr-o fila de poveste
Caci ea chiar se traieste
Se traieste, se-aminteste..

P.S. Nu stati pe ganduri, faceti-va amintiri prieteni , s-aveti mereu ceva de povestit (inspiratie din piesa "Vine o vreme", exVoua)

Fructul cunoasterii

Este delicios, nu are gust , dar il savurezi cu placere; e o placere deosebita. Il vezi , dar nu ii simti gustul. Creeaza placere si , poate , dependenta. E absolut fascinant sa ajungi sa cunosti acest fruct numit OM. E un fruct ce merita gustat de fiecare dintre noi fara nici un fel de regret. A cunoaste un om inseamna a-ti folosi capacitatile de care dispui in favoarea ta; fiecare e altfel .. auzi alte experiente prin care, poate, vei trece la un moment dat, ajungi sa traiesti prin trairile celuilalt,devii mai experimentat. Astfel ajungem sa ne invatam unii pe altii, sa ne experimentam unii pe altii. Sunt multe fructe ce merita culese, dar cu grija ..
Merita sa incercam sa ne fructificam dorinta de socializare chiar daca suntem atat de diferiti; diversitatea devine un stimul.
Va invit sa savurati din fructul acesta al cunoasterii; nimic nu se pierde, in acest caz totul se poate fructifica.

Pasul Timpului

Nu ma refer la vreo forma de relief , fac doar o altfel de retrospectiva a unui an. Daca ma gandesc mai bine am putea, totusi, sa transformam acest pas al timpului intr-o forma de relief umanizata , definind-o ca legatura dintre noi, oamenii , si timp separati fiind de trecerea celui din urma, o trecere asemanatoare lantului muntos. Cred ca fiecare dintre noi ne-am pus problema trecerii timpului si nu de putine ori am afirmat ca parca fuge de noi sau , uneori, noi fugim de el (in acele momente in care nu constientizam cat este de pretios). Totusi, prima afirmatie este frecvent auzita.
Suntem prinsi intr-un lant de stari,evenimente,momente,reactii,relatii,mai mult sau mai putin placute,pe parcursul unui an intreg. Uneori nu realizam ca trece timpul pe langa noi fara sa mai adaugam o veriga acestui lant pentru a-l face mai lung daca tot spunem, deseori, ca nu ne mai ajunge. E anevoios drumul de munte, insa acest pas este format tocmai ca sa usureze drumul si noi suntem cei care am putea face asta (asa cum reiese din "definitia" de mai sus). Trebuie doar sa ne dam seama ce merita fructificat; asa ca, oricat de rapida ni se pare trecerea timpului, noi suntem cei care am putea sa actionam asupra psihicului nostru pentru a nu se rupe lantul. Merita sa incercam sa-i mai adaugam cate o veriga , nu ?! (ca tot incepe un nou an)

P.S. Vezi si definitia pasului ca forma de relief .

Un ceai de "nostalgie"

Sage, Copou , studenti , forfota .. Dar ceaiul de la Sage si-a lasat o amprenta puternica . Atmosfera inegalabila (pt cunoscatori si pt cei ce stiu sa aprecieze bunul gust).




.. In amintirea vremurilor apuse ..