Parfum de ger

Iarna care a lipsit
Iata ca ea
A venit.

Un parfum intepator
Se simte
Uluitor.

Fug de el
El nu
De mine..
Vin si fulgii
Cat de bine!

Miroase
Miroase a ger
E parfumul
Cu mister.

Inceputul de sfarsit

E-nceput
Dar se sfarseste.
E sfarsitul
Care-ncepe.

Timpul nu mai sta
El fuge
Parca nimeni nu-l ajunge.
Stai, opreste-te putin.
Nu stiu cand..
Dar eu, revin..

El revine tot fugind
Asteptand si obosind.
Asa se sfarseste-un an
Si incepe..
Tot un an.

Inceputul de sfarsit
E-nceput
Pana-ntr-o zi.

M-am jucat.

La frontiera dintre azi si ieri

Azi aici
Maine, acolo
Ieri zambete
Azi, nu stiu.

Poate tot un zambet
Sau altceva..
Cuvinte simple
Care descriu.

O stare
O zi
Chiar mai multe
Adunate
Rasfirate
Amintite
Si..uitate
Sau inchise
Undeva.

Covorul

Calc pe el cand merg in parc,

El ma lasa,

Fara a avea de comentat.

Mie-mi place ca fosneste

El, desigur, ma primeste.



Este tare colorat

In culori de neuitat

Iti tot vine sa-l privesti

Ca sa te inveselesti.

El este covorul

Care ne schimba toamna decorul.


Pentru ca imi place toamna, pentru ca imi place sa ma plimb, pentru ca incep sa ma bucur din nou, pentru ca ... probleme oricum sunt. Daca nu, apar :)
Si, acum, dati un click pe titlu.

Vad cum vine toamna

Abia astazi, dupa o luna in care toamna ar fi trebuit sa-si intre in drepturi, am simtit aerul tomnatic. Pot doar sa concluzionez ca lucrurile care astepti sa se intample , mereu intarzie. Imi place toamna. Astept sa vina vara caci stiu ca urmeaza toamna. La fel cum astept sa treaca iarna ca sa vina primavara.
E toamna, e frumos prin parcuri, printre frunze colorate care fosnesc. Putin romantica, uneori. Si nostalgica.. Tocmai mi-am amintit de un sfarsit de septembrie al clasei a IX-a cand am mers in parc sa strangem frunze pentru a le lipi pe un carton mare, mare. Poate va amintiti si voi de tema "Joc, joaca". Si ne-am jucat: am scris din frunze pe acel carton mare, mare Joc, Joaca :).
Asa ca ,toamna asta, ne vedem in parc.

Natura (si cu mine) in imagini .

Calatoresc . Fara bagaj inutil !

Da, imi place sa calatoresc. Si tie, stiu . Sunt multe de vazut , de explorat, de aflat. Mult prea multe , parca ..
Eu mi-am propus o altfel de calatorie: calatoria prin mine, prin carti, prin oameni. Am cunoscut, cunosc, am aflat, aflu, am citit, citesc, am scris , scriu ..
Imi plac oamenii (cu anumite particularitati, desigur!), pe langa multe altele. Poate pentru ca e o calatorie mai complexa care ofera mereu imprevizibilul. Calatorind prin mine mi-am dat seama ca am tendinta sa cred prea mult in ei.. Pentru ca imi plac, dar mi-am promis ca voi schimba rolurile.
Incet, incet voi mai renunta. Nu si la carti; si nu la mine. Nu mai vreau bagaj inutil: ma solicita mai mult decat trebuie si nu este cazul.
Dar urmeaza alte destinatii; urmatoarea in septembrie: orasul alb. Si .. la cat mai multe, tuturor!
Fara bagaj inutil, da ? :)