Fructul cunoasterii

Este delicios, nu are gust , dar il savurezi cu placere; e o placere deosebita. Il vezi , dar nu ii simti gustul. Creeaza placere si , poate , dependenta. E absolut fascinant sa ajungi sa cunosti acest fruct numit OM. E un fruct ce merita gustat de fiecare dintre noi fara nici un fel de regret. A cunoaste un om inseamna a-ti folosi capacitatile de care dispui in favoarea ta; fiecare e altfel .. auzi alte experiente prin care, poate, vei trece la un moment dat, ajungi sa traiesti prin trairile celuilalt,devii mai experimentat. Astfel ajungem sa ne invatam unii pe altii, sa ne experimentam unii pe altii. Sunt multe fructe ce merita culese, dar cu grija ..
Merita sa incercam sa ne fructificam dorinta de socializare chiar daca suntem atat de diferiti; diversitatea devine un stimul.
Va invit sa savurati din fructul acesta al cunoasterii; nimic nu se pierde, in acest caz totul se poate fructifica.

Pasul Timpului

Nu ma refer la vreo forma de relief , fac doar o altfel de retrospectiva a unui an. Daca ma gandesc mai bine am putea, totusi, sa transformam acest pas al timpului intr-o forma de relief umanizata , definind-o ca legatura dintre noi, oamenii , si timp separati fiind de trecerea celui din urma, o trecere asemanatoare lantului muntos. Cred ca fiecare dintre noi ne-am pus problema trecerii timpului si nu de putine ori am afirmat ca parca fuge de noi sau , uneori, noi fugim de el (in acele momente in care nu constientizam cat este de pretios). Totusi, prima afirmatie este frecvent auzita.
Suntem prinsi intr-un lant de stari,evenimente,momente,reactii,relatii,mai mult sau mai putin placute,pe parcursul unui an intreg. Uneori nu realizam ca trece timpul pe langa noi fara sa mai adaugam o veriga acestui lant pentru a-l face mai lung daca tot spunem, deseori, ca nu ne mai ajunge. E anevoios drumul de munte, insa acest pas este format tocmai ca sa usureze drumul si noi suntem cei care am putea face asta (asa cum reiese din "definitia" de mai sus). Trebuie doar sa ne dam seama ce merita fructificat; asa ca, oricat de rapida ni se pare trecerea timpului, noi suntem cei care am putea sa actionam asupra psihicului nostru pentru a nu se rupe lantul. Merita sa incercam sa-i mai adaugam cate o veriga , nu ?! (ca tot incepe un nou an)

P.S. Vezi si definitia pasului ca forma de relief .

Un ceai de "nostalgie"

Sage, Copou , studenti , forfota .. Dar ceaiul de la Sage si-a lasat o amprenta puternica . Atmosfera inegalabila (pt cunoscatori si pt cei ce stiu sa aprecieze bunul gust).




.. In amintirea vremurilor apuse ..

Gandurile zboara, cuvintele merg pe jos si fotografiile raman

Joc de imagini













... O selectie de fotografii printre jocuri de cuvinte ...

Se joaca toamna !

Cum, cu cine ? Cu noi si noi cu ea ! Ea se joaca cu ploaia si noi cu umbrela. Ploua si iar ploua, curg stropii necontenit . Unde o fi toamna aceea calda numai buna de plimbari in parc printre frunze colorate ?! Unde o fi soarele acela tomnatic cu razele sale ademenitoare ?! Norii si stropii le-au luat locul, au devenit egoisti. Poate ca s-a adaptat si vremea la lumea actuala. Criza, criza .. dar chiar si vremea sa fi intrat in jocurile astea politice , hmm ! Ce-o fi de facut oare ?! Ar trebui sa strigam la soare ?! :)
Se joaca toamna .. pana vine iarna !

Cafeaua mea cu fistic

Eu nu beau cafea , dar am avut o tentativa intr-o seara . A fost .. mmm .. buna, desi de atunci nu am mai baut . Ador mirosul de cafea, il ador si totusi nu pot sa beau decat rareori. Secretul cafelei mele a fost fisticul sau mai bine zis laptele cu fistic. Am pus cafea , putina miere si lapte cu fistic. A iesit delicioasa cafeaua mea cu fistic- secretul adaugat in cafea, cafeaua cu secrete.

Undeva in viitor

Plec.Vreau sa plec la .. P A R I S ! La anul in ziua de 14 iulie voi fi acolo. Voi hoinari pe strazile Parisului. Imi doresc asta de ceva vreme , dar anul acesta m-am hotarat;la anul chiar voi fi acolo la defilare.
14.07.2011 - o zi din viitorul meu, o zi in care voi sti cu certitudine ce am de facut.