marți, 18 mai 2010
Spectatorul vietii mele
Stau
Ascult
Privesc
Tac
Si ma gandesc !
Privesc in jur
Caut un zambet
Dar nu-l gasesc
Si ma gandesc !
Ca sunt un spectator
Uneori cam visator
Fara sa vreau
Eu vreau ceva
E bucuria de pe fata ta .
As vrea..
Si vreau ceva
Sa colorez pe fata ta
Doar zambete si bucurii.
Eu sunt spectatorul
Ce vrea sa schimbe decorul
Tristetilor in bucurii
Ca sa fim putin copii...
Attn : Tristetea nu poate sa zambeasca ?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Sa fim putin copii...
dar trebuie sa-i cautam!
Ca sa ai inocenta intreaga
mai presupune niste costuri.
Cine si le asuma?
Ala eu, ala Eu:))
Cu putin efort eu cred ca am putea !
Am inteles cu sperctatorul daar actorul , cum e?
Se simte bine
E crezut....
E increzut, cum o mai duce si la ce continua sa se gandeasca:))
Actorul ai putea fi si tu . Asa ca gandeste-te la tine , esti crezut , esti increzut ... tu stii ! Actorii sunt diferiti ! Interpreteaza cum vrei !
Suna a relativ.
Eu/tu/el/Noi...am putea fi actori!
Cand de fapt e un anti-joc, un previzibilism amar.
PS
Sunt actor...dar Pe ce Scana?
Hm..interpretarea? Cine ce, cui ajuta
scuze...trebuia sa iasa "scena"
;)pupici
Trimiteți un comentariu